Exercițiile fizice scurte și de intensitate ridicată reduc frecvența atacurilor de panică

O tehnică esențială a terapiei cognitiv-comportamentale pentru atacurile de panică este expunerea interoceptivă, prin care pacienții învață să tolereze efectele fizice ale atacurilor de panică prin expunere simulată repetată. Acum, oamenii de știință au demonstrat, într-un studiu controlat, că aceste exerciții fizice scurte, intermitente și intense sunt mai eficiente în reducerea gravității tulburării de panică decât terapia de relaxare.

Atacurile de panică sunt crize bruște de frică intensă, fără o cauză evidentă

Se estimează că 10% dintre oameni suferă de cel puțin un atac de panică în decursul vieții. Însă între 2% și 3% din populație are atacuri de panică atât de frecvente și severe încât îndeplinesc criteriile pentru afecțiunea numită „tulburare de panică”.

Standardul actual de îngrijire pentru tulburarea de panică este terapia cognitiv-comportamentală (TCC), cu sau fără antidepresive. O tehnică a TCC cu eficacitate dovedită este „expunerea interoceptivă”, în care terapeuții declanșează simptome comune ale atacurilor de panică, precum dureri în piept, transpirație, respirație rapidă și bătăi rapide ale inimii, într-un mediu sigur și controlat. Scopul acesteia este de a crește toleranța la aceste simptome, învățându-i pe pacienți că acestea nu sunt periculoase.

De obicei, expunerea interoceptivă se realizează prin exerciții efectuate în cabinet, precum hiperventilația voluntară sau rotirea pe scaun. Însă acum, cercetătorii au demonstrat că o formă mai puțin artificială și mai intensă de expunere interoceptivă – exercițiul fizic intens, scurt și intermitent – este mai eficientă. Rezultatele sunt publicate în revista „Frontiers in Psychiatry”:

„Aici demonstrăm că un program de 12 săptămâni de exerciții fizice scurte, intense și intermitente poate fi utilizat ca strategie de expunere interoceptivă pentru tratarea pacienților cu tulburări de panică”, a declarat dr. Ricardo William Muotri, cercetător postdoctoral în cadrul Programului de Tulburări de Anxietate al Facultății de Medicină a Universității din São Paulo, Brazilia.

Studii clinice

În acest studiu controlat, Muotri și colegii săi au comparat efectul exercițiilor fizice scurte, intense și intermitente cu o formă de terapie de relaxare utilizată frecvent în TCC, la 102 femei și bărbați adulți diagnosticați cu tulburare de panică, pe o perioadă de 12 săptămâni.

Participanții au fost împărțiți în două grupuri paralele și au efectuat trei sesiuni pe săptămână din exercițiile care le-au fost alocate. Niciunui grup nu i s-au administrat medicamente pe parcursul studiului.

Pacienții din grupul experimental au început fiecare sesiune cu o serie de exerciții de întindere musculară, urmate de 15 minute de mers pe jos și de una până la șase serii de alergare de intensitate ridicată, fiecare cu durata de 30 de secunde, alternate cu 4,5 minute de recuperare activă, și au încheiat cu încă 15 minute de mers pe jos. Pacienții din grupul de control au efectuat exerciții de contracție musculară segmentară în regiunile brahiale, scapulare, cervicale, faciale, dorsale, abdominale și ale membrelor inferioare, urmate de relaxare musculară localizată. Toți pacienții au purtat dispozitive de monitorizare biometrică în timpul exercițiilor.

Obiectivul principal a fost orice schimbare pe o perioadă de 24 de săptămâni a scorului unui pacient pe Scala de Panică și Agorafobie (PAS), care evaluează severitatea simptomelor de panică pe baza răspunsurilor la 13 întrebări dintr-un chestionar. Obiectivele secundare au fost schimbări similare ale scorurilor din chestionarele pentru anxietate și depresie, precum și frecvența și severitatea atacurilor de panică raportate de pacienți. Un psihiatru, care nu cunoștea repartizarea tratamentului, a evaluat rezultatele privind criteriile de evaluare.

Exercițiile fizice

Scorul mediu PAS, precum și scorurile pentru anxietate și depresie, au scăzut în timp în ambele grupuri, dar mai accentuat în grupul care a efectuat exerciții fizice intense și intermitente de scurtă durată. În mod similar, frecvența și severitatea atacurilor de panică au scăzut mai mult în grupul care a efectuat exerciții fizice intense și intermitente de scurtă durată.

Autorii au concluzionat că exercițiile fizice scurte, intense și intermitente reprezintă o metodă mai eficientă de expunere interoceptivă decât terapia de relaxare în tratamentul tulburării de panică, cu efecte pozitive care se mențin timp de cel puțin 24 de săptămâni. Deoarece pacienții au declarat că le-a plăcut mai mult această metodă de tratament decât terapia de relaxare, este probabil ca implicarea și respectarea tratamentului să fie ridicate:

„Profesioniștii din domeniul sănătății pot adopta exercițiile fizice scurte, intense și intermitente ca strategie naturală și ieftină de expunere interoceptivă. Acestea nu trebuie să aibă loc într-un cadru clinic, astfel încât expunerea la simptomele unui atac de panică să fie mai aproape de viața de zi cu zi a pacientului. De asemenea, ar putea fi integrate în modelele de îngrijire pentru tulburările de anxietate și depresie”, a rezumat Muotri.