Echipa de salvare din Iran se confruntă cu o operațiune de căutare „complexă și periculoasă” a unui membru al echipajului american

Primele informații indică faptul că pilotul unui avion de vânătoare american F-15 doborât deasupra Iranului a fost salvat – ceea ce, dacă se confirmă, ar fi cel mai recent episod din lunga istorie a misiunilor americane de căutare și salvare în condiții de luptă, desfășurate de-a lungul deceniilor.

Ce este CSAR

Operațiunea de căutare a unui al doilea membru al echipajului este în desfășurare în adâncul teritoriului iranian, potrivit CBS, partenerul american al BBC.

Misiunile de căutare și salvare în condiții de luptă (CSAR) sunt considerate printre cele mai complexe operațiuni, în care timpul este esențial, pentru care se pregătesc forțele armate americane și aliate.

În SUA, unitățile de elită ale forțelor aeriene sunt special antrenate pentru misiuni CSAR și sunt adesea dislocate preventiv în apropierea zonelor de conflict unde ar putea fi pierdute aeronave.

Ce este căutarea și salvarea în condiții de luptă?

Pe scurt, misiunile CSAR sunt operațiuni militare menite să găsească, să ajute și, eventual, să salveze personalul aflat în pericol, inclusiv piloți doborâți și trupe izolate.

Spre deosebire de eforturile convenționale de căutare și salvare – care ar putea avea loc în timpul operațiunilor umanitare sau după dezastre – misiunile CSAR se desfășoară în medii ostile.

În unele cazuri – cum ar fi efortul de recuperare raportat vineri în Iran – operațiunile pot avea loc adânc în teritoriul inamic.

Misiunile CSAR sunt deseori desfășurate cu ajutorul elicopterelor, având în spate avioane de realimentare și alte aeronave militare pregătite să lanseze atacuri și să patruleze zona.

Cum arată o astfel de misiune

Un fost comandant al unei escadrile de parașutiști de salvare a declarat pentru CBS News că o operațiune de salvare precum cea semnalată în Iran ar implica cel puțin 24 de parașutiști care ar cerceta zona la bordul unor elicoptere Black Hawk.

Aceștia au adăugat că echipa ar fi pregătită să sară din avioane dacă ar fi necesar, iar odată ajunși la sol, prioritatea lor ar fi să ia legătura cu membrul echipajului dispărut.

După localizarea acestuia, parașutiștii ar acorda asistență medicală dacă ar fi necesar, ar evita inamicul și ar ajunge într-un loc de unde ar putea fi salvați:

„A spune că este chinuitor și extrem de periculos este o subestimare”, a declarat fostul comandant pentru CBS News.

Acesta a adăugat:

„Pentru asta se antrenează, peste tot în lume. Sunt cunoscuți drept cuțitele elvețiene ale Forțelor Aeriene.”

Un videoclip verificat, apărut vineri din Iran, părea să arate elicoptere militare americane și cel puțin un avion de realimentare acționând deasupra provinciei Khuzestan din Iran.

Misiuni la limită desfășurate în teritoriu inamic

Misiunile sunt extrem de urgente, întrucât forțele inamice ar fi probabil dislocate în aceeași zonă pentru a încerca să localizeze personalul american pe care echipele CSAR încearcă să-l salveze.

Fostul specialist în operațiuni speciale al Corpului de Marină al SUA, Jonathan Hackett, a declarat pentru emisiunea World Tonight a BBC că prioritatea unei echipe de salvare ar fi să caute semne de viață.

„Ei încearcă să lucreze în sens invers, pornind de la ultimul punct în care au știut că se afla acea persoană, și să se răspândească în funcție de viteza cu care acea persoană s-ar putea deplasa în diferite circumstanțe pe acest teren cu adevărat dificil”, a spus Hackett.

Istoria misiunilor CSAR

Misiunile aeriene de salvare în timp de război au o lungă istorie, care datează din Primul Război Mondial, când piloții efectuau aterizări improvizate în Franța pentru a-și salva colegii doborâți.

Unitățile de parașutiști de salvare ale armatei americane își trag originea dintr-o misiune din 1943, în care doi chirurgi de război au sărit cu parașuta în ceea ce era atunci Birmania – acum Myanmar – pentru a ajuta soldații răniți.

Prima operațiune de salvare cu elicopterul din lume a avut loc un an mai târziu, când un locotenent american a salvat patru soldați din spatele liniilor japoneze, potrivit revistei Smithsonian’s Air & Space Magazine. Incidentul a marcat, de asemenea, prima utilizare operațională a unui elicopter în luptă.

Primele unități oficiale de căutare și salvare au fost înființate în Statele Unite imediat după încheierea conflictului. Însă activitatea modernă de CSAR a luat naștere în timpul Războiului din Vietnam.

O misiune, cunoscută sub numele de Bat 21, a dus la pierderea mai multor aeronave și la numeroase victime americane în timpul încercării de a recupera pilotul unei aeronave doborâte în spatele liniilor nord-vietnameze.

Războiul a necesitat o extindere vastă a misiunilor CSAR, cu o amploare și o complexitate sporite

Experiența a ajutat armata să perfecționeze tactici și proceduri care au contribuit la formarea bazelor operațiunilor de salvare de atunci.

Deși fiecare ramură a armatei SUA are propriile capacități limitate de CSAR, Forțele Aeriene ale SUA au responsabilitatea principală de a găsi și salva personalul militar.

Această activitate este desfășurată în principal de așa-numiții para-salvatori, care fac parte din comunitatea mai largă a operațiunilor speciale ale armatei.

Motto-ul oficial al acestora este „These Things We Do, That Others May Live” (Facem aceste lucruri pentru ca alții să poată trăi), iar activitatea lor este considerată parte a unei promisiuni mai largi făcute membrilor serviciului militar american că nu vor fi lăsați în urmă.

Acest personal este foarte bine pregătit atât drept combatanți, cât și ca paramedici și trece prin ceea ce este considerat pe scară largă unul dintre cele mai dure procese de selecție și instruire din armata SUA.

Ce include antrenamentul și procesul de selecție al acestor soldați de elită

Procesul de selecție și instruire – care durează aproximativ doi ani de la început până la final – include instruire în parașutism și scufundări, precum și instruire de bază în demolări subacvatice, supraviețuire, rezistență și tehnici de evadare, alături de un curs complet de paramedicină civilă.

De asemenea, aceștia au urmat cursuri de specialitate în medicină, operațiuni complexe de recuperare și armament.

La sol, aceste echipe sunt conduse de ofițeri specializați în salvarea în luptă, care sunt responsabili de planificarea, coordonarea și executarea misiunilor de recuperare.

Misiuni recente de salvare ale SUA

Aceste echipe au fost desfășurate pe scară largă pe parcursul războaielor din Irak și Afganistan, desfășurând mii de misiuni pentru a salva trupele americane și aliate care erau rănite sau aveau nevoie de evacuare.

În 2005, echipele forțelor aeriene au fost implicate în recuperarea unui membru al trupelor speciale Navy SEAL din SUA care era rănit și căuta adăpost într-un sat afgan după ce echipa sa a fost prinsă într-o ambuscadă și ceilalți trei membri ai acesteia au fost uciși – un incident care a fost ulterior ecranizat în filmul Lone Survivor.

Misiunile de recuperare a piloților americani doborâți au fost rare în ultimele decenii.

În 1999, pilotul unui avion de vânătoare stealth F-117 doborât deasupra Serbiei a fost găsit și recuperat de către membrii echipei.

Într-un incident foarte mediatizat din Bosnia, în 1995, pilotul american Scott O’Grady a fost salvat într-o misiune CSAR comună a Forțelor Aeriene și Corpului de Marină, după ce a fost doborât și a evitat capturarea timp de șase zile.