Rețeaua de spioni din Portland care a vândut secrete nucleare Uniunii Sovietice

La 13 martie 1961 a început procesul rețelei de spioni din Portland, Marea Britanie, una dintre cele mai importante operațiuni de spionaj ale epocii. Rețeaua, formată din cinci membri îi includea pe Harry Houghton, un fost ofițer al Marinei Regale, Ethel Gee, soții Helen și Peter Kroger și Gordon Lonsdale, un om de afaceri canadian, în realitate un agent KGB, pe numele său Konon Molody. Aceștia au realizat un ingenios sistem de comunicații ce implica trimiterea de documente valoroase ale serviciilor secrete britanice la Moscova.

Spioni infiltrați în centrul de cercetare

Admiralty Underwater Weapons Establishment din Portland, o insulă (tied island) situată în extremitatea sudică a Angliei, a fost punctul de interes al rețelei. În acest centru de cercetare, oamenii de știință și tehnicienii lucrau la unele dintre cele mai sensibile proiecte ale Marinei Regale, cum ar fi sistemele de luptă anti-submarină. Pentru a pune mâna pe documentele secrete cu toate specificațiile tehnice, desene, fotografii, sovieticii aveau nevoie de spioni profesioniști. Doi dintre ei erau infiltrați chiar în cadrul centrului de cercetare.

Harry Houghton, un fost ofițer al Marinei Regale a fost recrutat de serviciile secrete comuniste în timp ce lucra la Ambasada Britanică din Polonia. În 1953, el s-a întors în Marea Britanie și a obținut un post de funcționar în cadrul centrului de cercetare din Portland. Aici și-a reluat activitățile de spionaj și a început să aibă o relație extraconjugală cu Ethel Gee, o colegă de serviciu care avea acces la documente cu un nivel de clasificare mai ridicat. Dându-se drept soț și soție, cei doi călătoreau la Londra pentru a se întâlni cu contactul lor din KGB și a-i preda materialele furate.

Din dosarele publicate de serviciul britanic de informații MI5 în 2019 a reieșit că rețeaua putea fi descoperită mult mai devreme, grație unei informații furnizate de soția lui Houghton, care devenise suspicioasă în legătură cu vizitele sale regulate la Londra. Doamna Houghton observase mai multe hârtii marcate cu „strict secret” precum și o cameră minusculă pe care o descoperise ascunsă sub scări și teancuri de bancnote de o liră. Dar acuzațiile ei au fost ignorate, deoarece s-a considerat că erau „făcute la prima vedere și din pură răutate”, notează BBC.

Doi cetățeni americani și un agent KGB

Camera minusculă descoperită de soția lui Houghton s-a dovedit, mai târziu, că era o armă cheie în arsenalul spionilor. Fotografiile realizate cu camere microdot puteau reduce pagini întregi de informații, astfel încât să încapă pe o singură bucată mică de film. Acesta putea fi încorporat în hârtie și putea conține fotografii și schițe detaliate. Ascunse pe o carte poștală sau în interiorul unei cărți, aceste mesaje secrete puteau fi apoi trimise la Moscova și erau imposibil de urmărit, cu excepția cazului în care ți se spunea unde să cauți.

Membrii rețelei, soții Peter și Helen Kroger erau experții în comunicații. Pentru a-și acoperi activitatea, ei  elaboraseră o poveste perfectă. Pentru vecinii lor din suburbiile liniștite ale Londrei, Peter și Helen Kroger erau un anticar specializat în cărți american și o casnică. Aceasta era acoperirea ideală, deoarece explica călătoriile lor regulate în străinătate pentru achiziționarea de cărți vechi, rare, chiar și în spatele Cortinei de Fier. În interiorul locuinței lor aparent banale, s-a descoperit mai târziu că ei construiseră un centru de comunicații sofisticat, dotat cu un transmițător radio ascuns și echipament microdot. Numele lor reale erau Morris și Lona Cohen, ambii cetățeni americani care erau agenți sovietici veterani.

În centru rețelei  se afla Gordon Lonsdale, contactul KGB care conducea operațiunea în numele Moscovei. El era cunoscut în Londra ca un om de afaceri canadian. El era un om de afaceri prosper, specializat în furnizarea de tonomate și automate, afacerea profitabilă permițându-i să-și cumpere o flotă de mașini și un iaht. În realitate, numele său era Konon Molody, un agent KGB de origine rusă. Rolul său în rețeaua de spionaj din Portland era să preia informațiile de la cei doi informatori din cadrul centrului de cercetare și să le transmită soților Kroger. Această activitate a continuat neobservată timp de mai mulți ani, până când serviciile de informații britanice au primit un pont care nu putea fi ignorat.

Un agent triplu și un pont

În istoria Războiului Rece, unul dintre cei mai importanți spioni a fost ofițerul de informații polonez Michal Goleniewski, alias Sniper. Acesta era un agent triplu care furniza secrete sovietice și poloneze către CIA. De la el a venit pontul că sovieticii aveau un informator britanic de rang înalt implicat în cercetarea navală. Deși această informație era vagă, a fost suficient de îngrijorătoare pentru a determina MI5 să trimită anchetatori la laboratorul din Portland.

Suspiciunile au căzut curând asupra lui Harry Houghton, ale cărui călătorii periodice în centrul Londrei împreună cu Ethel Gee au început să fie urmărite cu mare interes. Astfel că, la un moment dat, ei au fost văzuți înmânând o geantă unui bărbat, identificat ulterior ca fiind Gordon Lonsdale. Intrând în vizorul serviciilor secrete, acesta a început sa fie urmărit. Lonsdale i-au condus astfel pe anchetatori în suburbiile Londrei,  până la casa soților Kroger.

MI5 și poliția londoneză au întins o capcană familiei Kroger, urmărindu-i timp de două luni, din casa de vizavi, proprietatea prietenilor lor, familia Search. Ofițerii au monitorizat intrările și ieșirile familiei Kroger, în timp ce familia Search a menținut aparența normalității. Fiica lor, Gay Search, care avea 15 ani la acea vreme, a declarat pentru BBC Witness History în 2014: „Este uimitor cât de eficientă a fost mama. Cred că la început părinții mei nu și-au dat seama că familia Kroger era o parte importantă a anchetei. Treptat, MI5 i-a arătat mamei că Peter și Helen nu erau persoanele care pretindeau că sunt.”

Spionii spionați

Dovezile se adunau iar cercul din jurul soților Kroger se strângea din ce în ce mai tare. La începutul anului 1961, MI5 a simțit că familia Kroger devenea nervoasă și că ar putea încerca oricând să fugă. Astfel că s-a luat decizia anihilării rețelei. Pe 7 ianuarie, Harry Houghton și Ethel Gee au fost ridicați din centrul Londrei împreună cu Gordon Lonsdale imediat după una dintre întâlnirile lor. Într-o  pungă de cumpărături pe care o aveau la ei s-au găsit patru broșuri Admiralty Test și o cutie de film neprelucrat care includea detalii despre HMS Dreadnought, primul submarin nuclear britanic.

Soții Helen și Peter Kroger au fost arestați în aceeași zi. Detectivul superintendent George Smith, care a condus ancheta Serviciului Special, a declarat pentru BBC că, în timpul arestării, doamna Kroger a încercat să distrugă dovezi importante. Într-un plic alb, el a găsit o bucată de hârtie cu numere scrise în blocuri de câte patru. Ulterior, s-a descoperit că acestea erau coordonate ale unei hărți care indica locurile de întâlnire.

La o cercetare mai amănunțită a casei au găsit o trapă în bucătărie care ducea într-o mică pivniță, iar în pod, ofițerii au descoperit mai multe aparate de fotografiat și echipamente, o antenă radio de 22,5 m și un emițător de mare putere, precum și 6.000 de dolari în bancnote de 20 de dolari.

Schimbul de prizonieri, cheia spre libertate

Procesul rețelei de spioni din Portland a durat aproximativ două săptămâni. Gordon Lonsdale a fost condamnat la 25 de ani de închisoare. Însă, el a ispășit mai puțin de patru ani, fiind eliberat și predat sovieticilor în 1966, în schimbul lui Greville Wynne, un englez acuzat de spionaj la Moscova. La întoarcerea în Uniunea Sovietică, Lonsdale a fost întâmpinat ca un erou. În 1968 a fost realizat un film în stilul James Bond, inspirat vag din povestea vieții sale. A murit în 1970, la vârsta de 47 de ani, notează BBC.

Spionii Helen și Peter Kroger au fost condamnați la 20 de ani de închisoare. Însă, în 1969, ei au fost eliberați și schimbați cu lectorul britanic Gerald Brooke, care ispășise patru ani de închisoare în URSS. După ce au zburat inițial în Polonia, soții s-au stabilit la Moscova. Amândoi au primit prestigioasa distincție militară rusă, Ordinul Steagului Roșu. În 1998, fiecare dintre ei a fost comemorat pe timbre poștale în onoarea Eroilor Federației Ruse.

Harry Houghton și Ethel Gee au ispășit fiecare nouă ani din pedeapsa de 15 ani. Gee s-a mutat inițial înapoi în vechea ei casă din Portland, unde a fost batjocorită pe stradă, fiind numită „trădătoare”. Când un reporter al BBC a sugerat că oamenii ar putea să nu accepte cu ușurință să locuiască în aceeași stradă cu o spioană, ea a declarat: „Mă simt îndreptățită să mă întorc acasă. Din punctul meu de vedere, s-a terminat. Tot ce îmi doresc este să duc o viață liniștită”. Cei doi s-au căsătorit un an mai târziu.